Chiar dacă apartenenţa la partidul comunist era importantă pentru a accede profesional, mulţi miniştri ai sănătăţii din perioada comunistă erau profesionişti desăvârşiţi (Burghele, Proca, soţii Bagdasar etc.). Despre „închizătorul de pluton“ – prof. dr. Victor Ciobanu – scrie dr. Mihail Mihailide, la rubrica Medicii şi morbul puterii.

Inaugurăm, în acest număr, o nouă rubrică: Fototeca medicinii româneşti. Vom prezenta în acest spaţiu portrete de arhivă ale medicilor, imagini de la diverse evenimente, instantanee de familie, fotografii ilustrând aspecte istorice.Titularul rubricii, dr. Richard Constantinescu, s-a oprit pentru început asupra personalităţii lui Grigore T. Popa.

În 1966, intervenţia chirurgicală pentru ulcer duodenal i-a fost fatală lui Leontin Sălăjan, ministrul forţelor armate şi apropiat al lui Nicolae Ceauşescu. Documentele din arhiva CNSAS şi însemnările unui medic martor spun o poveste în care se amestecă incompetenţa, orgoliile, delaţiunile şi răzbunarea. Dr. Mihail Mihailide ne invită în culisele acestui episod, la rubrica Medicii şi morbul puterii.

Eminent cardiolog şi ministru al sănătăţii în două guverne succesive, Aurel Moga a fost unealta folosită de autorităţile comuniste pentru înlăturarea lui Iuliu Haţieganu de la conducerea Clinicii medicale I din Cluj. Ce crede dr. Mihail Mihailide că s-ar fi putut afla în spatele acestui episod ruşinos, citim la rubrica Medicii şi morbul puterii.

Numirea prof. dr. Dan Enăchescu ca ministru al sănătăţii în primul guvern postdecembrist a stârnit protestele unei părţi a personalului medical: el deţinuse acelaşi portofoliu şi în perioada 1969–1972. Cât de îndreptăţite erau aceste atitudini, prin prisma activităţii desfăşurate înainte şi după ’89, aflăm din articolul semnat de dr. Mihail Mihailide de la rubrica Medicii şi morbul puterii.

„Originea sănătoasă“ pare să-l fi ajutat pe Octavian Berlogea să ajungă, la doar 30 de ani, ministru al sănătăţii în guvernul Gheorghiu-Dej. Căderea la fel de abruptă i-ar fi putut fi influenţată de dosarele de la Securitate, presupune dr. Mihail Mihailide, la rubrica Medicii şi morbul puterii.

Reputat chirurg urolog, fondator al spitalului clinic care-i poartă numele şi profesor universitar în specialitatea sa, Theodor Burghele a fost, în timpul dictaturii comuniste, şi preşedinte al Academiei, ministru al sănătăţii şi membru supleant al CC al PCR. Raporturile sale cu puterea administrativ-politică a vremii sunt descrise de dr. Mihail Mihailide, la rubrica Medicii şi morbul puterii.

Membrii elitei comuniste beneficiau de asistenţă sanitară superioară comparativ cu cea a cetăţenilor simpli: unităţi medicale dedicate, controale periodice, tarife şi preţuri preferenţiale, acces la medicamente altminteri nedisponibile. Despre alt element al grijii deosebite pentru sănătatea liderilor comunişti, medicul de casă special selecţionat, aflăm din articolul dr. Mihail Mihailide, la rubrica Medicii şi morbul puterii.

Rubrica „Medicii şi morbul politicii“ îl aduce în atenţia cititorilor pe dr. Daniel Danielopolu, una dintre personalităţile medicinii interbelice. Dr. Mihail Mihailide a descoperit o stenogramă inedită a audienţei solicitate preşedintelui Prezidiului Marii Adunări Naţionale, dr. Petru Groza, de către academicianul Danielopolu. Doctorul îi explica demnitarului comunist dificultăţile pe care le avea în lumea academică deoarece susţinea ştiinţa românească într-o perioadă în care la mare preţ erau cercetătorii sovietici.